Seara de film. World War Z

Am luat decizia de a comenta acest film, inainte si dupa vizonarea lui. Nu stiu daca am un motiv anume, poate doar ca m-au batut colegii la cap prea mult in ultima vreme cu privire la acest film. Aveam de ales intre World War Z si Man of Steel. Imi era indiferent la ce film voi merge, nu doream decat sa vad un film bun dar totusi parca ceva din mine ma facea sa fiu sceptic cu privire la ambele. Ramane de vazut. Totusi am optat pentru World War Z dupa cum se vede. Pot spune ca am avut tot timpul impresia ca voi viziona un alt film american cu zombi gen Resident Evil sau I am legend, un film in care eroul principal salveaza planeta, in care voi auzi replici idioate si voi vedea la sfarsit agatat in coltul unui bloc prabusit si fumegand, drapelul S.U.A pe jumatate ars. Mi-am facut temele si am citit cate ceva despre film inainte sa ma indrept catre cinema. Nu am avut nici cea mai vaga idee ca filmul este o adaptare dupa romanul cu acelasi nume publicat de Max Brooks in septembrie 2006. Spre rusinea mea, nu l-am citit si nu cred ca am sa fac asta nici dupa ce vad filmul. Cel mai scump film cu zombi facut vreodata, cu un buget initial de 170 milioane dolari, apoi intr-un final de 190 milioane, cu un Brad Pitt pasionat vadit de romanul lui Max Brooks inca din anul 2005, si implicat in productia filmului, nutresc inca de la inceput speranta ca va fi un film intens care ma va tine cu sufletul la gura de la inceput pana la sfarsit. Iar cand ma gandesc la progresele pe care le-a facut cinematografia in ultimii ani, ma astept si la niste efecte 3D care sa ma faca sa sar din scaun tinand cont de faptul ca filmul este interzis copiilor sub 15 ani si pentru ca avem multi, multi zombi.:)).

E timpul.

Biletele sunt rezervate, drumul catre Cinema City e scurt, plec fuguta sa ajung repejor, pentru a ma aseza confortabil in scaunel sa incep sa rontai floricele.

 

 

 

Impresii la iesirea din sala:

Cum nu am citit cartea ca sa pot face o comparatie cu scenariul filmului, care din cate am inteles a fost modificat radical, pot spune doar ca era loc de mai bine. A fost un film banal, nu am vazut nimic special, chiar as putea adauga ca a fost plictisitor la un moment dat. Pot spune doar ca in locul lui Brad Pitt ar fi putut juca fara probleme nemuritorul Bruce Willis iar in momentul ala chiar nu as mai fi avut nicio asteptare de la film (vezi Die Hard 1-7). Cu toate ca e catalogat drept un thriller, poate fi trecut cu usurinta in categoria filmelor de actiune, cu putina actiune.

Fara prea multe momente dramatice, un pic de suspans, dinamism cat cuprinde si efecte speciale bune dar putine la numar. Exact ce are nevoie un film ca sa poata fi trecut de la slab la mediocru, per ansamblu, un film de duminica. Nu l-as recomanda cum mi-a fost mie recomandat, dar v-as putea spune, daca aveti intre 25-30 ron in buzunar si nu stiti la ce film sa mergeti va puteti orienta catre el. De preferat a fi urmarit in format 2D deoarece filmul este mult prea dinamic si nu te poti bucura pe deplin de elementele 3D.

De laudat totusi, interpretarea lui Brad Pitt, scenele din Ierulasim, ideea cu camuflarea si faza cu automatul de bauturi racoritoare de la final.

The end.

Seara de film. Now you see me.

Cu un Woody Harrelson si Jesse Eisenberg in zile mari, “Now You See Me” ( Jaful perfect ) relateaza povestea a patru magicieni adusi impreuna de catre un personaj misterios, ce formeaza o echipa numita “The Four Horsemen”, care in timpul reprezentatiilor date cu publicul realizeaza jafuri ingenioase directionand bani rezultati catre public fara sa pastreze nimic pentru ei. Filmul a fost gandit si bine structurat, cu multa actiune si numeroase numere magice ce au fost explicate pentru a fii intelese mai bine. Deoarece jafurile s-au petrecut in realitate dar nimeni nu intelegea cum, cazurile vor intra in atentia autoritatilor care-l il trimit pe agentul F.B.I. Rhodes impreuna cu un reprezentat al interpolului Alma Dray sa ii prinda pe cei patru magicieni. Pe parcursul investigatiei cei doi agenti il cunosc pe Thaddeus Bradley, un fost magician care si-a facut multi dusmani in randul magicienilor, datorita faptului ca le dezvaluia secretele pe Internet castigand sume importante de bani si care intr-un final ajunge sa fie pus in  fata unor situatii neasteptate. Fara sa fi avut prea multe pretentii din momentul in care am intrat in sala de cinema, pot spune ca a fost un film relaxant, misterios si plin de actiune, cu un final imprevizibil si o distributie de exceptie.

Vizionare placuta.

Seara de film. Lie to mie (Tv Series)

Cum deja ma aflu spre sfarsitul ultimului sezon, m-am gandit sa va propun spre vizionare, serialul american de televiziune Lie to me. Un serial cat se poate de original ce foloseste ca idee de baza interpretarea expresiilor faciale si a mimicii corpului. Chiar daca poate fii cu usurinta catalogat ca fiind un serial politist, in care la finalul fiecarui episod criminalul este arestat, modul in care este prins surprinde placut. Eroul principal Dr. Cal Lightman impreuna cu colega lui Dr. Gillian Foster conduc o companie numita The Lightman Group care este specializata in detectarea inselaciunilor si minciunilor oamenilor, analizand limbajul corpului si microexpresiile faciale, folosind acest talent in favoarea clientilor sai, persoane publice sau institutii ale statului. Un alt personaj interesant care s-a potrivit imediat de la aparitie in serial este Ria, angajata in cadrul companiei de catre Dr. Gillian Foster, care poseda un talent natural in detectarea minicunilor fapt care-l intriga pe Dr. Cal Lightman care a trebuit sa invete tot ceea ce stie.

Interesant si captivant, cu persoanje care evolueaza de la episod la episod serialul seamana perfect cu o combinatie intre alte doua seriale de succes, si anume: Dr House si The Mentalist. Pentru amatorii de gen serialul face parte din categoria celor care nu trebuiesc ratate. Nepromovat din pacate inca in Romania, serialul poate fii gasit  doar pe Internet.

 

 

Vizionare placuta.

Seara de film. Fast and furious 6

Ieri, seara de film cu baietii. Nu stiu de ce zic cu baietii ca s-a strecurat si o fata printre noi…in fine. Oricum nici cu noi nu mi-a fost rusine, 3 tampiti care s-au dus sa vada vajj vajj, vrumm, vrumm, ni-no, ni-no si drifturi.

Da, am mers la Fast and Furious 6 si am avut parte de cele mai ciudate 130 de minute din cariera mea de cinefil in devenire. Inarmat cu un butoi de pop-corn si cu o sticla de apa plata Dorna luata de la Real. Aha, am luat apa de la Real pentru ca nu am inteles niciodata de ce trebuie sa dau pe o sticla de jumate de apa tot atat cat dau intr-un club, la o amaraciune de cinematograf.

Eeee, vorba polonezului…Uatevar.

Am intrat in sala, ne-am instalat, am inceput sa rumegam floricele si asteptam sa inceapa filmul. Filmul incepe, se termina, mergem in parcare, ne suim in masina, plecam acasa.

Gata.